Adica eu. Fost-am saptamana trecuta in Bucuresti. Nu am avut timp sa ma dezmeticesc si maine o tai din nou de pe meleagurile hunedorene. Pana atunci vreau sa impartasesc experienta traita de un cetatean de oras mic, cetatean care e umblat prin multe locuri, totusi, in bucale, cel mai cel oras din tara.

Am ajuns lunea dimineata in Bucuresti. Am urcat in metrou – pentru prima data in viata – in Gara de Nord si am coborat la doua statii distanta la Semanatoarea. Inca din primele momente mi-am dat seama ca o sa am de a face cu niste calatorii foarte enervante cu metroul, si-am sa va zic mai tarziu de ce.

In fine, m-am cazat si am taiat-o in Oras. Din nou cu metroul pana in Piata Unirii si mai apoi cu tramvaiul pana la Academia Tehnica Militara iar mai tarziu inapoi spre Unirii. Am umblat, am fost pe la Universitatii, prin Cismigiu, m-am uitat la ratele de pe lac si la batranii de pe banci. Era putin mai racoare in parc decat in infernalul oras.

Am cautat eMag, cu ajutorul unei doamne binevoitoare si a unui vanzator de fructe am reusit sa-l gasesc. Am umblat si am interectionat cu oamenii, am mancat mancare bunicica in doua locuri in drumul spre Cismigiu si per total am tras cateva concluzii:

• nu toti oamenii sunt rai, cum spun provincialii, sunt 20-30% rai desi eu nu prea am dat de ei
• putini au accentul ala de Bucurestean smecher, artagos si antipatic. In rest se vorbeste romana ca la noi, mai putine “no”-uri.
• Bucuresti chiar este un oras unde s-a cam facut tot ceea ce se poate face. Orice iti doresti poti gasi acolo.
• Metroul e cea mai tare inventie urbana. Am cronometrat, Unirii – Universitate pe jos am facut undeva la 20-30 de minute. Cu metroul 45 de secunde.
• Noroc cu Ne’a Nicu, ca altfel nu aveam metrou nici in zi de azi in niciun oras.
• Bucurestenii ajung ori roboti or nu mai iau in seama enervanta voce din metrou pe care o auzi inainte, dupa si in statii.
• Eram printre putinii oameni care nu se grabeau la corespondentele intre statii.
• Circulatia masinilor in Bucuresti este turbata rau insa pietonii nu sunt claxonati daca trec pe zebra dupa ce s-a facut rosu de cateva secunde. In schimb soferii se claxoneaza intre ei intr-o veselie.
• In Bucuresti e foarte cald. Foarte. Si sufocant. Si noaptea e cald.
• M-as mai intoarce, dar nu stiu daca mi-ar place sa traiesc si sa lucrez acolo.
• Am fost pe Lipscani. E trist peisajul. Nu stim sa pastram valorile, deloc. Uite una trista. Uite mai multe.
• … cine stie, poate mai completez.

Oricum, in Timisoara o sa-mi duc veacul o vreme. Dan, o sa dau din berile alea incet incet.

Related posts:

1. In Capitala
2. Aglomeratiile urbane
3. Confortul calatorului
4. Dupa trei saptamani de stat in Timisoara
5. Birocratia in Romania